Slujba ideală

Cam de pe la vârsta de 4 ani copiii încep să fie bombardați de mătuși, prietenele mătușilor și alte ba… doamne în vârstă cu întrebări gen „Scumpule, cum te cheamă pe tine?”, „Daaaaa?! Și câți anișori ai tu?”, „Daaaa?! Vai ce băiat mare și inteligent!”, „Și spune dragă, ce vrei tu să te faci când vei fi mare?”. Ei, la această ultimă întrebare vroiam să ajung. Continuarea

Publicat în Păreri, Văzute, Zen | 8 comentarii

Dieta programatorului

Îl cheama John Walker și este unul din fondatorii companiei Autodesk.  Pe lângă faptul că este un investitor de succes, este și programator și a contribuit la codul primelor versiuni de AutoCAD. Nu știu daca-i amator de Johnnie Walker dar știu că are o grămadă de preocupari artistico-tehnice, amplu și simpatic descrise pe site-ul Fourmilab. Astronomie, fotografie , matematică, fizică, lectură (întreține și un blog despre aceste lecturi) și, nu în ultimul rând, dietetică. Continuarea

Publicat în Dieta, Lectură, Software | Lasă un comentariu

La sași (II)

Hans, fiul cel mare al gazdelor, avea 19 ani în 1968 și era deja om serios cu serviciu, lucra ca vănzător la un magazin “Metalo-Chimice” din centrul Mediașului. De el aveam parte doar un pic seara și la sfărșit de săptămână. Era preferatul meu pentru că era mai blând și mai înțelegător. Plus că avea și prietenă, posibilă viitoare logodnică. Uaaaa! Ne treceau fiorii când îl vedem că seara se spală și se barberește din nou, se imbracă cu blugii primiți de la rude “de afară”, leviși originali, din ăia cu pânză groasă și grea și dispare în bezna uliței să se întâlnească cu Ea. Misterul a ceea ce urma ne aprindea imaginația și adormeam cu convingerea că pe lângă faptul că se țin de mână când se plimbă, precis se și pupă! După cum am mai spus mai sus, imaginația asta avea să mă coste în 1970. Continuarea

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

La sași ( I )

Pe la sfârșitul anilor ‘60 unele familii își trimiteau vara copiii “la sași”.

Erau familii de sași care primeau în pensiune 2, 3, până-n 10 copii, le asigurau un program de vacanță la țară și îi învățau limba germană. Comuna Biertan de lângă Mediaș era mai cunoscută ca destinație pentru astfel de vacanțe dar si alte comune și sate din jur aveau câte una, două familii care primeau copii în pensiune. Din câte țin minte și în Banat se practica forma aceasta de învățământ privat semiclandestin, la șvabi. Continuarea

Publicat în Zen | Lasă un comentariu

Cățelul japonez salvat are din nou noroc!

Cățelul salvat de pe acoperișul purtat de valuri 3 săptămâni și-a redobândit stăpâna!

O mică alinare sufletească pe fondul știrilor despre înmormântările în masă ce au loc în aceste zile în Japonia.

Informația am gasit-o aici iar filmul cu comentariu în limba japoneză se găsesște aici.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

„Stimate client,…”

„…îți multumim pentru interesul manifestat față de produsele noastre tradiționale japoneze…”

„…dorim să te asigurăm că materiile prime din componența produselor noastre tradiționale japoneze nu sunt afectate în urma evenimentelor din Japonia!”

… bla-bla-bla…”niciun ingredient nu este de proveniență japoneză.”

Noroc că măcar rețeta e de prin zonă!

Publicat în Văzute | Lasă un comentariu

Un iPad 2!

Ce premiu frumos! Zău așa! Nu televizor, nu combină frigorifică, nu Dacie Logan. iPad 2!

Dar n-a fost să fie. Nu-i bai, altădată!

Mă bucur că a ajuns pe mâini bune, sunt sigur că Claudiu Bita va ști să profite din plin de minunăția asta.

Felicitări câștigătorului, felicitări maestrului de ceremonii și felicitări organizatorului concursului!

Noi ăștialalți 199 de peraticipanți, înapoi la treabă. Îi mult de străns bănuț lângă banuț până punem deoparte de-un iPad. Dar eu zic că merită.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Dacă puteți:

Am primit două emailuri de la foștii mei colegi de liceu:

„Dragi colegi,

Fetita lui Horica are nevoie de un tratament indelungat de radio si chimioterapie dupa o operatie de extirpare a unei tumori maligne de pe creier.Cred ca ar trebui sa-i sustinem familia atat moral cat si financiar.Pentru cei sufletisti exista 2 conturi pt donatii: LEI-  RO70BTRL0130120193611400 EUR-  RO53BTRL0130420193611400Cu speranta ca totul va fi bine, te rog sa anunti pe cine crezi ca-i poate sprijini! IONEL FARCAS”

(conturile sunt deschise pe numele de Fufezan Augustin Horațiu) și:

„Servus
Legat de cazul colegului nostru Horica Fufezan va pot spune ca incapind de astazi 22.03.11 s-a deschis o linie telefonica. Un apel la numarul 0900 900 040 va costa 10 euro.
Puteti folosi numarul pana in 19.06.11.
Pentru cei care ati sarit gardul numarul de cont pentru transfer de bani din strainatate este:
Cod SWIFT BTRL RO 22
Cont IBAN EUR RO 53BTRL 0130420193611400 Fufezan Augustin Horatiu.
Suma necesara tratamentelor este de 26000 euro. Operatia a fost facuta in Germania la Tubingen si a costat 45000 euro (suportata de familie).
Sa-i dorim Anei insanatosire sigura
Cristi Popa”

Nu am scanări de adeverințe și foi medicale și nici nu doresc să le cer pentru că eu îi cunosc foate bine pe cei care mi-au adresat emailurile  (Horațiu Fufezan mi-a fost coleg și de generală nu numai de liceu și este unul din prietenii mei) și nu vreau să mai zgândăr problema. Îmi dau seama că pentru cei care nu mă cunosc personal și văd acest post va fi mai dificil să ia atitudine. Dar pe cei care mă cunoașteți și aveți suficientă încredere în mine, vă rog vedeți dacă puteți ajuta.

Vă mulțumesc!!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Japonezii

Vă rog să priviți fotografiile 20 și 21 de aici.

Mă pornisem să fac niște comparații și aprecieri. Mai bine nu. Este elementar ceea ce se poate vedea în cele două fotografii. Dacă ești om, te doare drama altui om și îl respecți chiar și după moarte. Faptul că-l culegi într-un sac de plastic nu-ți dă dreptul să-l tratezi ca pe un deșeu. Din contră, un moment de reculegere, o rugăciune sau un salut, iar dacă esti japonez sunt convins că-ți ceri și scuze.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Nu ne vindem poșta!

Se apropie Paștile. Un prieten foarte bun de-al meu din Olanda, fost coleg de facultate, a dorit sa-mi facă mie și familiei mele o surpriză și mi-a trimis o cutie cu ouă de ciocolată, „schuimpjes” (bezele) și un pachet de cafea din cea care-mi place tare mult când sunt în vizită la el. Continuarea

Publicat în Enervări, Păreri, Văzute | Etichete , , , , | 1 comentariu