Slujba ideală

Cam de pe la vârsta de 4 ani copiii încep să fie bombardați de mătuși, prietenele mătușilor și alte ba… doamne în vârstă cu întrebări gen „Scumpule, cum te cheamă pe tine?”, „Daaaaa?! Și câți anișori ai tu?”, „Daaaa?! Vai ce băiat mare și inteligent!”, „Și spune dragă, ce vrei tu să te faci când vei fi mare?”. Ei, la această ultimă întrebare vroiam să ajung.

Grea întrebare! Cel puțin prima dată cînd îți este pusă, că pe urmă se formează un răspuns implicit pe care-l servești lungi periaode de timp. Primul astfel de răspuns, pe care-l țin eu minte, l-am dat unei prietene brașovence de-a bunicii mele și a fost: „șofer de camion”. Am evoluat spre cântăreț de muzică ușoară, medic, inginer, iarăși căntăreț dar de data aceasta de folk, și tot așa.  Apoi țin minte că prin clasa a IX-a a venit cineva din afara școlii la ora noastră de dirigenție și ne-a împărțit niște foi pe care erau bătute la mașina de scris tot felul de întrebări („Când în prejma voastră este un cuțit, simțiți nevoia de a vă tăia sau înțepa cu el”, „Când vă uitați în oglindă, vă recunoașteți?”) printre care și deja obișnuita „Ce profesie ați dori să aveți atunci când veți intra în câmpul muncii?”. În plină efervescență creativă am scris „inginer la centrul de comandă al misiunilor spațiale de la Cape Canaveral”. Zbang! Săracul tata era să leșine cănd i-am povestit: „N-ai putut măcar să zici  Baikonur în loc de Cape Canaveral?!”.

Student la Politehnică fiind (în Cluj, nu în Florida și nici în Republica Sovietică Socialistă Kazahă) și stând de povești cu tatăl meu, am rememorat amandoi, amuzați, evenimentul cu opțiunea mea spațială. La un moment dat iarăși m-a pleznit inspirația și i-am spus „…de fapt, Tata, ar fi fain daca-ar exista o meserie în care să nu ai nici o sarcină, să nu trebuiască să mergi la servici și să ai un salar suficient de mare încât să-ți permiți să faci tot ce-ți trece prin cap! Oare există o asemenea meserie?” – „Sigur, mai multe, de exemplu rentier. Dar din păcate n-ai aptitudinile necesare: nu ești dotat din naștere cu rude suficient de bogate. Cei care ți-au luat opțiunea slujbei la Cape Canaveral au avut grijă și de averea familiei tale.”

Și uite așa, slujba ideală a rămas un vis frumos. Apoi viața mi-a arătat că am trecut și pe lângă alte opțiuni acceptabile.

 

Lucky guy

Acest articol a fost publicat în Păreri, Văzute, Zen. Salvează legătura permanentă.

8 răspunsuri la Slujba ideală

  1. Simina Badica spune:

    Stimate domnule Bornuz, as vrea sa va scriu un mail legat de o fotografie a dumneavoastra cu coada in anii 80, gasita demult pe flickr. Imi puteti da un e-mail unde va pot scrie?

    Numai bine,
    Simina Badica

  2. Viorel spune:

    Excelenta.

    Eu vroiam sa ma fac aviator cand eram mic.
    Sansele au scazut vertiginos cu varsta si ajuns acum la anii la care in aviatie se iese la pensie pot sa concluzionez: Cred ca nu mi-a iesit!

    Asa ca incep sa imi caut sponsor, incepand cu consoarta.

  3. Iasi spune:

    Buna
    Te-am adaugat insa la titlu nu am stiut ce sa trec si am trecut Blogul lui Tuchi.
    Daca doresti alt titlu spune-mi si il modific

  4. Iasi spune:

    Buna
    As dori sa facem un schimb de linkuri – 3 way link exchange – in sensul ca eu voi pune linkul dumneavoastra pe http://anunturi-iasi.blogspot.com/ iar dumneavoastra imi adaugati un link catre http://iasi365.com cu titlul Iasi (fara diacritice)
    Astept raspuns de la dumneavoastra indiferent daca acesta este pozitiv sau negativ
    Va multumesc anticipat si va doresc multa sanatate si toate cele bune.

Dă-i un răspuns lui Iasi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *